“Dragalasii mei, Povestea mea a inceput intr-o zi caniculara de iulie, in familia unui cuplu de mari indragostiti, un preot arman si sotia lui, o artista de muzica populara cu par lung de Cosanzeana, ochi superbi si glas dulce. Am fost primul lor copil si am primit de la fiecare dintre ei, harul de a cauta fericirea in micile intamplari ale vietii si de a-i bucura pe cei de langa mine cu talentul, pasiunea, vocatia vietii mele: muzica. Am crescut la Dada si la Papu (bunicii din partea tatalui) care m-au invatat sa vorbesc aromana, sa iubesc piperchile targasiti (o mancare delicioasa din bucataria traditional macedoneana) si tot ei m-au plimbat la Sovata, in vacante de neuitat. La Arsita, in inima Transilvaniei, in casa si curtea de basm a bunicii mele Ana, am invatat sa numar stelele, sa visez cu ochii deschisi, sa iubesc libertatea, oamenii, povestile lor si am inteles ca lumea e frumoasa daca stim sa-i daruim dragoste si sa credem in ea. Acasa, am auzit-o si am ascultat-o fascinata pe mama care ne canta mereu, cu mult drag. La unul dintre spectacolele ei m-am urcat cu ea pe scena, am privit publicul in ochi cantand impreuna cu ea si am stiut ca e un moment pe care nu-l voi uita niciodata. Aveam doar 3 ani, imi amintesc limpede acele minute si stiu ca acela a fost inceputul carierei mele de artist. De atunci, muzica mi-a dat dragoste, energie, povesti si sinceritate si m-a dus cu ea in multe locuri din tara si din lume, din insorita Spanie pana in fascinanta Japonie. Si, cel mai important, a adus in viata mea atat de multi oameni care canta, viseaza si danseaza impreuna cu mine, fanii mei, cei care imi fac toata calatoria magica si de nepretuit. In fiecare moment in care ii intalnesc, ma minunez mereu de cat de sinceri, de deschisi, de aproape de mine sunt si e incredibil sa te simti inteles si iubit de atat de multi oameni. Ei sunt a doua mea mare familie si alaturi de ei ma simt mereu…acasa." Elena Don't grow up, is a trap! www.elenagheorghe.ro